|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 9069
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-07 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Midrigan Mihai Trece soarele prin mine ca prin geam. Ce mai sânt? Ce mai am? Ce-am rămas? Inima îmi bate, mecanic, ca un ceas. Câte veacuri oare au trecut De când stau în soare fără gând? Oare-s eu acela de la început Ce-a rămas aicea, ezitând? Sau lumina asta de la soare, Scânteind în ochi ca pe izvoare, Mă petrece înspre negre locuri, Desfăcând în clipe albe veacuri. Prin tăcerea cea de foc a după-amiezii, Eu cu ochii-abia deschiși, ca huhurezii, Văd cum timpul stă pe loc de mult Și ca pe un vuiet depărtat l-ascult. Viața dormitează germinând, Și o simt în jur, universală, Într-o nesfârșită oboseală Și-n absența ultimului gând. Și rămân și eu uitat de toate Și de mine însumi tot, uitat, Rar clipind, cu capul aplecat, Ca oricare altă vietate.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность