Ieși omul negru
din negru bordei,
luă secure neagră
cu negru temei.

Merse la pădure
tăie negru lemn,
neagra lui secure
are-un negru semn

Făcu un plug negru
cu negru brăzdar,
din copacul negru
negre păsări sar

Luă jugul negru
îl pune pe boi,
boii înnegriră
de tot amândoi

Trase brazdă neagră
în pământul greu,
lumea era neagră
și-nnegrea mereu

Brazda el o-ntoarse
și negrul se sparse

O femeie albă
atunci se sculă
și pletele albe
și le pieptănă

Luă o vadră albă
și la puț porni
mâna era albă
apa înnălbi

Și din apa albă
luă și bău,
fața ei cea albă
și mai albă fu

Pe poteca albă
cum venea-înapoi
cântau vrăbii albe
într-o albă Joi

Joia înflori
și albul vorbi

Vineri la Sumedru
la-înnoptatul slab,
albul trecea negru,
negrul trecea alb