Nisip alb, nisip întins,
Zi și noapte ai tot nins.
Și mi-am pierdut urmele,
Ca mocanul, turmele.
Vine Crivățul, le scurmă,
Sunt sărac de n-am nici urmă.

Urmele zboară la nori
După cîrdele de ciori.

Caut unde-am fost – și plec,
Și pe lîngă mine trec.
Frică mi-e și mi-e rușine,
Am să mă lovesc de mine,
Ziua, în amiaza mare,
Pe cîmpul întins la soare.

Dar eu trec mereu și vin
Ca pe lîngă om străin.