agonia
russkaia

v3
 

Agonia.Net | Правила | Mission Контакт | Зарегистрируйся
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Тексты того же автора


Переводы этого текста
0

 Комментарии членов сайта


print e-mail
Просмотревшие: 3650 .



Visul poetului
стихотворения [ ]
din Cascadele luminii (1921)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
по [Vintilã_Paraschivescu ]

2010-04-23  | [Этот текст следует читать на // Русском romana]    |  Submited by Yigru Zeltil



Părea că o navă cu pânză curată
Îl duce -
În juru-i talazuri se-nalță și cântă,
Dar nava voinică le sparge, se-avântă,
Și-ajunge acuma la țărmul de piatră,
În port.

Coboară:
O țară bizară!
Cu flori și fecioare,
Cu râuri albastre, prin maluri de marmoră roză,
Cu pajiști imense ce-adie parfum de mimoză -
Și pasul și-l poartă agale
Pe mândre alee,
Sclipind în nisipuri de aur.

Și merge,
Și merge -
Dar noaptea-și azvârle hlamida ei fină,
Þesută din umbră și flori de lumină:
Departe,
Acorduri de harfe
Se-aud, în surdină,
În zare:
Sub raze de lună
Izvoarele taina-și adună,
Și Noaptea-i ridică fantastic în față
Palate de marmoră neagră cu turnuri pierdute în ceață -
Pe marginea lacului sumbru o barcă de fildeș îl cheamă,
El nu se oprește,
Ci trece prin codri de-aramă,
Al căror desiș îl sfăramă
Lumina de lună.
Și-acuma se adună,
Pe ceruri furtună -
Văzduhul se-aprinde și urlă.
În fugă se-ntoarce pribeagul
Și vede
Palate-n ruină căzute,
Izvoarele reci și tăcute,
Copaci fără frunze plângând ca de moarte,
Și dornic mai cată pe drum
Aleea de aur și parcul cu roze,
Acuma topite-n cenușe și scrum -
În juru-i se-ntinde pustiul
Cu lacuri și râuri uscate...
Și-aleargă pribeagul sub cerul pe care furtuna se-abate.

Și-ajuns-a bătrân
În alba cetate,
În port -
Ruină grozavă ce pare
O criptă imensă de mort...
Cu ochii zadarnic cătând frumusețea,
Zdrobit, fără voce, el cade pe țărmul de piatră

Și plânge...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Дом литературы poezii
poezii
poezii  Поиск  Agonia.Net  

Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Политика публикации и конфиденциальность

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!