curge prin oase seceta potopului lent
noroiul marilor nevoi
întoarcerea din armonia greșelii
pâinea e lacrima

lumânările aprinse la ambele capete
sunt mișcări mecanice
cuvânt gol târându-se ca o omidă

gânduri sângerii în culise
spaima nopților ne sărută
cântecul acesta fără iertare
univers năvălind pe guri
mereu vom fi rătăcitori
zbuciumați
hrăniți de atârnarea târziului din noi

totul ajunge pierdere
pierdere de absolut

mugure prăpăstios
orb plutind spre noi
dintotdeauna spre totdeauna

taci taci taci
suntem poate marele răspuns
al morții taci taci taci