Curgea în cada zânelor aur.
Să audă susurul, pândea băiatul.
Se îmbăie, sgomotul încetă,
Dar, când să fugă, le vesti palatul...

Stăteau la hotar ca pe-o margine de apă,
Strigau după el cu mâinile dincolo:
"Muritorul cu părul de aur, lumea
Ta, cum să te-încapă?"