Poemul acesta se scrie tîrziu
când au plecat cu toții sau nimeni nu e viu …

… dau să ies, dinlăuntru prin gură
și mă lovesc amarnic de dinți …
ce frumoși mai erau și ce cuminți
cu raiul aproape, la o azvîrlitură.

Numai să vii odată duduie
să-mi bati portretul în cuie.