agonia
russkaia

v3
 

Agonia.Net | Правила | Mission Контакт | Зарегистрируйся
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Тексты того же автора


Переводы этого текста
0

 Комментарии членов сайта


print e-mail
Просмотревшие: 6173 .



Primăvară fistichie
стихотворения [ ]
din ciclul Cântece de dragoste și moarte

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
по [adrian_maniu ]

2010-05-24  | [Этот текст следует читать на // Русском romana]    |  Submited by Yigru Zeltil



Roșie, înverzirea, dovedind pripirea, întârzie;
zarzări, timpurii, îți sorcovesc flori de hârtie;
arătura nezvântată lipicește, tencuind noroaie;
peste câmpuri fumegă înecăciune acră de gunoaie;
sâcâie un anost cântec, aciuind descântec monoton,
din cești albe, de cafea, pe crăcănații stâlpi de telefon.

Vremii,
fiindcă a trecut năuc,
fără ceas,
îi dă-n sincope glas, la timp pierdut, un cuc.
Pe întinderea dreptunghiular arată,
tremurată, ploaia se arată.
Timp urât înseamnă un belșug frumos.
Văicărind placida behăială,
oile merg, merg,
cu botu-n jos.
Gheața lasă balta prinsă-n copcă,
ciob de-oglindă, care, fără de cobire, pârâiește.
Gălbenire pe nuiele:
în omizi de ciucuri, tot alunul
maioneza de paradă înflorește.

Pasul fleșcăie, intrând pătrunzător
în primăvara-jucărie;
parodie scutură ninsoarea mieilor,
risipă luată-n râs: confeti de hârtie.

Prea firește numai dorul cel statornic
trecătorul gând apasă.
La canton, bariera,
cumpănă de puț,
contrast,
pe gol se lasă.
Trenul negru hornărește, gâfâiește,
mic în larma monstruos enormă, jubilează expansiv,
emițând un lamentabil fluierat ce, imediat și sacadat,
dispare-micșorat,
cu pufăit expeditiv.

Apoi, rar,
nu-i fie de deochi!
a renceput, mai anostă, cu persistență,
plictisita ploaie.
Și a tot ținut, până când,
leoarcă subt cămașa ruptă norului,
pe infinitul liliachiu, s-a lăbărțat luna, greoaie.
Chiar atunci, grăbind în rotituri ciomagul,
la mai mare dragul,
s-a ivit obișnuit om pământean.
Multștiuta scârbă de porcar, înțolit în treanță
de mintean,
își convinge, prin izbeliști, scroafele grohăitoare
să cârmească spre cătun,
din devreme înjurând cu Paște, în răstimpul cât
tușește tot ca la Crăciun.
Bineînțeles că, semănătorește, bea-n lulea tutun,
dacă nu-i și nu-i altminteri rost să se îmbete tun.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Дом литературы poezii
poezii
poezii  Поиск  Agonia.Net  

Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Политика публикации и конфиденциальность

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!