agonia
russkaia

v3
 

Agonia.Net | Правила | Mission Контакт | Зарегистрируйся
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Тексты того же автора


Переводы этого текста
0

 Комментарии членов сайта


print e-mail
Просмотревшие: 3811 .



Rugăciune
стихотворения [ ]
din ant. Poezia română clasică

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
по [Naum_Râmniceanu ]

2010-06-02  | [Этот текст следует читать на // Русском romana]    |  Submited by Yigru Zeltil



Dumnezeule prea sfinte
Cel de toate le privești ;
Adu-ți de mine aminte,
Nu-n veci să mă pedepsești.

Vezi necazurile mele
Că s-au foarte înmulțit,
Dureri, scârbe, nevoi grele,
Cu totul m-au covîrșit.

Vezi a mea dărăpănare
Că sunt aproape ca să per,
Nu mă lăsa[-n] perzare,
Ajutor la tine cer.

Caută din cer jos, la mine
Și-mi vezi focul cel aprins,
Întoarce-te-acum cu bine,
Că mai cu totul s-au stins.

Eram slobodă grădină
Ver' la cine-ar fi venit,
Cu tot felul de rod plină,
Făr-a fi nimic oprit.

Și-acum am ajuns în stare
Mai de tot să mă sfârșesc,
Plâng, suspin fără-ncetare,
Din zi-n zi mai rău slăbesc.

Până când a ta mânie
Să petrec tot în oftat?
Întoarce-ți a ta urgie
Vezi că m-am dărăpănat.

O tâlhărească pornire
Dodată m-au prididit,
A mea toată moștenire
Foarte rău s-au risipit.

Frică, spaimă, deodată
Peste mine au venit,
Ai mei fii, norod mult, gloată,
Pribegind m-au năpustit.

Toți s-au răspîndit departe
Prea ticăloși ai mei fii,
Sate, și orașe sparte
Au rămas goale, pustii.

Întoarci-a ta milostivire
Și-m[i] rădică acest nor,
Ai mei fii, a ta zidire
Vezi necazurile lor.

Nu mai poci avea răbdare
A-i vedea înstreinați,
Arat-a ta îndurare,
Ca să-i văd iar adunați.

Pînă cînd să fiu scâîrbită
Și jalnică d-ai mei fii,
Pînă cînd voi fi mâînită,
Suferind ticăloșii?

Nu eram cea răsfățată
Cu tot felul d-adunări,
Eu eram cea desmierdată
În plimbări și desfătări.

Și-acum podoaba mea toată
M-au stins de pre pămâînt,
Nu gîndesc ca vreodată
Ce-am fost iar să zic că sunt

Casele cele frumoase
D-a lor mie prea iubiți fii,
Când să le văd luminoase
Din tunerecu cest pustiu.

Eu mă bucuram odată
D-ai mei fii noaptea umblînd,
Și-acum sunt foarte-ntristată
Noaptea de cîni tot urlînd.

Ale mele uliți toate
Saltă noaptea veselii,
Și-acuma a nu plânge nu poate,
Văzîndu-se că sînt pustii.

Toată ulița-acum plânge
Sîngele ce s-au vărsat,
Nu mai pot înghiți sâînge
Fie chiar și vinovat.

Tineri, bătrîni, prunci, fecioare,
Plâng, suspină, făr' soroc,
Întoarce ceastă durere
Și potolește-acest foc.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Дом литературы poezii
poezii
poezii  Поиск  Agonia.Net  

Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Политика публикации и конфиденциальность

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!