Graiul nostru de la Iara
Frige, de frumos, ca para;
Ca din flori de rouă ude
Se aude, se aude
Peste chiote și trude,
Peste cazne și năprasne,
Ogoit de mult în basme
Care-au fost străvechi istorii,
Graiul meu cel plin de glorii,
Se aude, se aude
Cu mirosne de flori ude.
Ude sunt cu mir și har
Din Crezmezeu și Hotar;
Se aude pân’ departe,
Până dincolo de moarte.
În furtună semănat,
Freamătu-i în lung și-n lat
Se tot duce, se tot duce,
Când mai aspru, când mai dulce,
Cu aghiasmă de pământ
Din păduri ce nu mai sunt,
Din amiezele de gând
Trece peste ani cântând...
Miorițele din grai
Când sunt fluiere sau nai,
Când sunt taină, când sunt dor,
Lacrima măicuțelor.
Când s-aude peste Iara,
Stă luceafăru-n loc de seară,
Să-l asculte, să-l audă,
Ca pe-o rugă, ca pe-o rudă...
Rădăcini ca de oțel
Sunt mormintele din el.