Se vor așterne umbre tot mai multe
Și tot mai singuri, vom vorbi cu noi;
O, suflete, amintirile s-asculte
Veni-vor, cum prin noapte trec strigoi.

Amurgul fi-va umbră și uitare
Pe-a zilelor senină primăvară,
În noi cânta-va bucuria clară
Că am învins fatidica visare...

Și tot mai singuri risipi-vom flori,
Surâzători că am strivit robia —
Și-ncrezători în drumul spre noi zori
În suflet vom culege veșnicia.