Pe lîngă Bastionul Croitorilor,
pe strada unde stau alături biserica reformată
și alte case cu ogive medievale,
o întîmplare se repetă, ciudată,
în fiecare dimineață, pe la același ceas.
Se pot vedea pe-acolo înșiruite subt streșini
ovale de-argilă. Tulburătoare, frumoase ovale.

Trecători purtați de febra dimineții,
se opresc brusc, în sus să privească. Întîi unul,
apoi doi, apoi trei, în număr crescînd,
pînă cînd mulțimea
zădărnicește mersul,
înaintarea, întoarcerea.
Gîlceavă se stîrnește între tineri și bătrîni.
Spre ovalele rînduite subt streșini cătînd
tinerii spun: "Sînt jumătăți de sîni".
Bătrînii răspund: "Sînt cuiburi de rîndunici".
Disputa se-ncinge aprigă, medievală, ca focul.
Fetele cari se-abat prin preajmă se-opresc și ele
o clipă. Apoi șovăitoare părăsesc locul
prefăcîndu-se a nu-nțelege despre ce e vorba;
sau intră zîmbitoare în biserică s-asculte orga.
Oamenii privesc nedumeriți la statuia
Sfîntului Gheorghe, care încă n-a-nvins bălaurul.
Pe la amiază, în sfîrșit, mulțimea se destramă.
În cîteva ceasuri argumentele ostenite
sînt date uitării. Oamenilor le mor dovezile, treptat.
Ei se privesc străini
parcă niciodată nu s-ar fi certat.
A doua zi disputa începe de la capăt.
Bătrînii spun: "Sînt jumătăți de sîni".
Tinerii răspund: "Sînt cuiburi de rîndunici".