Va fi o zi cu frig. Vei sta în casă.
Eu voi veni la tine să discut.
Tu pe picioare o să-ți pui mătasă
Și peste sâni un flaneloi drept scut.

Va fi o dup-amiază cu lămâie
Tăiată fin în ceștile de ceai.
Vom auzi cum bat, triști, din călcâie
Afară vizitii de la cai.

Vom strânge lemne multe, coji de nucă
Și pe grătar un ziar pentru aprins
Focul viteaz. Vei lâncezi năucă,
Privind prin geam cum ninge... cum a nins...

Vom lenevi un timp cu vechi formule:
Cuvinte-tip ce-ascund dorințe-tip.
O să te duci pân' la dulapuri: ”Nu le
Deschide căci din ele, cu cirip,

Vor năvăli armatele de îngeri
Cu-aripile muiate-n bulion.”
Și-o să primesc din partea ta iar plângeri
Că te-au pupat și nu ți-au zis ”pardon”!

Timpul va curge moale ca untura
Spre murături, ca rațele leșești
În bălți cu tiv de aur. Din glazura
Mea voi privi cât de fragilă ești...