|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 5799
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-24 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Yigru Zeltil
Despărțirea noastră, o zi mai frumoasă din toate,
cu lacrimi și flori (cum sufletul nu poate să prindă în cuvinte acest apus de zori!); aducerile-aminte ne-au crescut lin și duioase în plante, cu fiece zi spre trecut. Ne țin de sfat copacii și lucrurile din jur, ca inima să aibă tristeți și bucurii, iubirea ne-o înalță la cerul cu azur, luceferii din noapte, luceferii din zi. Atâtea înțelesuri au toate pe pământ, că nu putem cu firea să dăm vreun cuvânt la toate câte-au fost, la toate câte sunt.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность