Firimiturile care cad de la masa de lucru a poetului
fac uneori un zgomot asurzitor
se aud țipete, bufnituri
o bătrână leșină pe trotuarul din fața casei poetului
un om moare strivit sub o mașină ploioasă

de la masa de lucru a poetului
cad uneori firimituri enorme, inadmisibile
când poetul este obosit orașul însuși înnebunește
fântânile arteziene îngheață, tramvaiele se izbesc de ziduri
cuvintele însele devin mai rare, mai greu de înțeles

În fața cuvântului liniște s-a făcut o coadă enormă
atenție, nu va fi de ajuns pentru toată lumea strigă poetul
chiar și în fața cuvântului dragoste care s-a terminat de mult
mai așteaptă câțiva ireductibili, câteva grupuri de turiști obosiți

poate că aceste urme de sânge
duc la cuvântul singurătate, își spune poetul
ieșit el însuși la o plimbare prin orașul ciuruit de absențe
poate că în fața cuvântului om nu mai dau târcoale
decât câinii


* Orașul cu un singur locuitor; antologie de poezie(1980-2004); Editura Paralela 45; București; 2004

* Postafață de Alex. Ștefănescu