Mai țineți minte fabula aceea
În care, practic - relansam ideea
Să nimicim cu ură partizană
Întreaga faună microbiană?
Cum, n-o mai țineți minte? Imposibil!
Doar am avut cu ea succes teribil.
În fine... Așadar, o scriu, apare,
Și chiar în dimineața următoare,
În vreme ce mă pregăteam de ras,
Observ o bubă uite-aici pe nas.
Ei, nu-i nimic, îmi zic, o storc-urgent,
Badijonez cu spirt și unguent,
Apoi, mânat de griji, lua-le-ar naiba,
Am fost uitat de chestia cu zgaiba.
Acasă, seara, despuiat de straie,
Privindu-mă-n oglinda de la baie,
Constat că buba mai crescuse-un pic;
Cam cât buricul degetului mic!
Dar, ce-a urmat e chiar de nedescris:
Buboiul (că buboi era, precis!),
- Scuzați, dar n-am alt termen la-ndemână -
Ei, bine,-n mai puțin de-o săptămână
Ajunse... cât să zic eu... cât o prună
Extravagantă și inoportună!
Numita inflamație nocivă
Îmi da o gravă stare depresivă
Întâi – că mă durea cumplit – apoi
Buboiul, că –v-am spus - era buboi,
Împieta perfid și bestial
Asupra farmecului personal!
Ajuns în starea sta disperată,
Purced la Policlinica cu plată,
Unde un medic cu prerogative
De „mare as” în gâlme olfactive,
Văzându-mă s-a pronunțat spontan:
„ABCES ACUT PE FOND MICROBIAN”
-Microbian ați spus?? Atunci e clar!
Sunt ținta unui atentat murdar,
Înfăptuit cu scopuri teroriste
De anumite bande extremiste
De viruși patogeni și de bacterii;
Dând în vileag mârșavele criterii
Ce-au provocat această uneltire,
Avertizaz întreaga omenire
Că vor să mă suprime conștient,
Știind că într-o fabulă, recent,
I-am demascat, blamându-le urzeala.
Și-acum să fiu distrus? Unde-i morala?

-MORALA? Se-auzi atunci un glas,
Păi n-ai văzut că... ți-a ieșit pe nas?