Ies pe stradă... pășesc
de-a dreptul în amintire

Linia imaginară a prezentului
pâlpâie doar în imaginația mea

Amintirile visează amintiri
visele memorează vise

Tăcerea întoarce în mine ornicul
de pe limbile căruia
îmi cad pe gură cuvinte

Larma lor devastează orașul
sunet cu sunet
până la neființă

Mai apuc să aud ca un fel de salut
glonțul nimicniciei șuierând
îndoielnic împărțindu-mi clipa în două

partea care tocmai a trecut
și cea care încă nu a venit
și între ele
linia imaginară a prezentului

care pâlpâie doar în imaginația mea