Zorii aruncă stropi de sînge
Pe muntele drapat în brumă,

Se-aude-un bou mugind, el plînge
Și-n nara-i ceața se afumă.

Sosise vremea căsăpirii
În ștreang ținîndu-l, un răgaz,

Pentru-a-i marca clipa pieirii
I-au pus basmaua pe grumaz.

C-un icnet barda se abate
Prăpastie-mpotriva firii.

Procumbit bos. Cum în singurătate
Un elefant se dă pieirii.

Þîșnește sîngele, el scaldă
Pămînt și coarne cu hidoasă rouă.

Iar Phebus cîntă cu mugirea-naltă
A boului tăiat în două.