În modul vechi soarele sună,
Cu sferi surori se-ntrece-n cânt,
Și calea lui [din veci] prescrisă
Și-o împlinește-n marș tunând.

Fața-i la îngeri dă tărie,
Deși nu știm al lui temei,
Faptele nențeles de-nalte
Mândre-s ca-n ziua cea dintei

Iute, iuțime nențeleasă,
Pământu-nvârte-a lui comori;
Ziua ca raiul luminoasă
O schimbă noaptea cu fiori;

Marea ce-nalță râuri late
De-a stâncilor adânc tărâm
.........................
.........................*

[1870-1871]

*Ultimele 2 versuri lipsesc din manuscris.