Îngăduința ta nu are nume
cînd de-ale mele griji și fapte-mi văd.
S-ameninți cu avan, ceresc prăpăd
nu e-n ființa ta un gînd anume.

Nu osîndești că umbletul mi-e strîmb
(de ce-ai spori cu această notă drama?)
de vreme ce la tine nu iau seama
mai mult decît la floarea de pe cîmp.

Oglinda nu te vede - și la rîndu-mi
nici eu. Te faci simțit așa-ntr-o doară.
Cînd micile isprăvuri măsurîndu-mi
eu la cîntar încerc pe-ascuns să-nșel,
o piatră pe tipsia prea ușoară
tu lași să-ți cadă tainic din inel.