Fetele cântă, vai, alene cântă după o perdea
și sunt în jurul uni kil de vin bisericesc
de unde l-or fi luat nu știu că era bun
și mă prinsese și pe mine un chef drăcesc
că între altele stăteam tolănit la fereastră
și le priveam cu milă de adolescent
de mi se pusese ca un cârcel la ochi
cântecul lor și mă țineam de zăbrele
ca să nu cad ori unde învățaseră ele
ce dascăli le încâlciseră-n limbă atâtea
n-am să pot afla vreodată nici n-am cum
pentru că fără să vreau memoria toată
mi-a fost atacată la un semn făcut de una
și o ploaie de săruturi m-a dat gata
cred că făceau mai bine mamele lor
dacă le dădeau cei șapte ani acasă
nu aici unde vroiau ingineri tractoriști
pădurari și croitori și dracului mai știe ce
cântau ele cu foc la etajul trei camera zece
uite, domnule, că sunt bune la toate
și înainte de vreme îmi zic în barbă hotărât
să nu mă apuce un car de pandalii...