umblam prin cerul gol la fel ca pe pământ
nu mai știam de nimeni uitasem cine sunt
umărul drept îmi era tot adus
și-aici de parcă mă priveai de sus
cu ochii tăi încremeniți și triști
deși cred că uitasem că exiști

în amintirea binecuvîntată
venise lumea cum a fost odată
te ocoleam încet și nu mai știu
cînd am aflat c-am început să fiu
un suflet gol și m-am întins să rup
din tine și din carnea de pe trup

Volumul ARDERE DE TOT 1976