Ninge, se-acoperă încă o dată urmele
Acestei ierni foarte triste,
Ninge peste acei care s-au dus de parcă
Nici n-ar fi trebuit să existe.

Eu vreau să ies de-aici, cine mai știe
Cîte ierni aș mai putea să apuc,
Îmi iau în spate acest cimitir
În care ninge încă și mă duc.

Doi prieteni îmi strigă încet din zăpezi,
Draga noastră, așa n-ai să ne poți duce
Nu ți se poate-ngădui mai mult
Decît o cruce.

Volumul URCAREA MUNTELUI