|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 13739
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-11 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Dacian Constantin Singurătatea este ca o ploaie. Ea se ridică din mare înaintea serilor din șesuri, care sunt depărtate și retrase, se duce la cer, care o are totdeauna. Și abia din cer cade pe oraș. Plouă în orele corcite când toate ulițele se îndreaptă spre dimineață și când iubiții care n-au găsit nimic, se despart dezamăgiți și triști, și când oamenii care se urăsc, trebuie să doarmă lalolaltă într-un pat atunci singurătatea se duce cu apele. trad: Dinu Pillat
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность