La morgă se cuibărește-un țipăt
La morgă nu există oameni
Camera de moarte călcată de milioane și milioane de ori
Încă se mai umple de țipăt

Razele soarelui se uită pe fereastră
Chipul morgii se arată clar
În lumea moartă
A rămas un țipăt viu

Pata unei picături de sânge încă se mai împotrivește
Sub gura muștei ce suge cu-ndărătnicie