Ținut străvechi, cu turnuri ce fac să mai persiste
atât cât clopotele-și amintesc –
privirilor, ce fără a fi triste
de umbrele trecute trist vorbesc.

Podgorii nesfârșite, atâtea forțe stoarse
când soarele teribil în bob s-a decantat…
Și-n depărtare spații mereu mai luminoase
ca viitorul, încă, ignorant.


Traducere Dumitru D. Ifrim
Poeme franceze Ed. Scripta 1994