* * *

Cândva, cândva, măiastră-nchipuire
Fi-voi pentru tine doar o amintire

Și se va șterge tristul meu contur
Din amintirea ta cu ochi de-azur.

Îmi vei uita profilul de barbară
Și fruntea-n fum albastru de țigară,

Și veșnicul meu râs cu stropi ce mint
Și ploaia de inele de argint.

Pe mâna mea, mansarda-ntunecoasă,
Dezordinea divină de pe masă,

În veacu-nălțător și fără milă
Când mică tu erai, iar eu - copilă.



traducere de Ion Covaci