|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 4599
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-05-15 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Maria Elena Chindea Își deznoadă cravata, cam prea cenușie, cam prea neagră. Vagabondează între sine și sine însuși: nu mai mult de patru metri. Nu vrea să numere nici norii, nici acoperișurile. Sentimentele, orele, eforturile sunt suspecte. Să scrie amicilor că nu vrea să-i mai vadă? Înainte de prânz ziua lui se încheie: după-amiaza va fi ca un leagăn între moartea de care îi e frică și moartea pe care-o dorește. Seara, dindărătul gazetei, îi spune nevestei: „Dacă am fi în război, cel puțin am scăpa de noi înșine”. Traducere Maria Banuș
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность