Ca păsări plecând încet…
Privește înainte
Călăuzul și rece îi adie
La piept întâmplările, când
În juru-i domnește tăcere, sus,
În văzduh, bogate în luciuri; dară, pe jos,
Îi zac bunurile pământului, și cu dânsul
Pentru întâia oară în zbor de-ncercare sunt cele mai tinere.

El însă le domolește zborul,
Din aripi lovind.