agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
|
||||||
agonia Лучшие Тексты
■ идут купцы
Romanian Spell-Checker Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-04-21 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Maria Elena Chindea Pe dibuite, dragostea, orbește, prin întuneric, rumenește poate printre ramuri vreo stea; din nou simt asta, iarăși, muiat de calda promoroacă a nopții, lângă groapa cu izmă retezată și cimbru. E ea, singura, fără pereche, aceeași pe care mâinile mele, nemăsuratul înveliș al trupului meu, umbra inimii mele de curând plecată, umbroșii centri cei mai ascunși ai ființei mele, o iubeau. Întoarce-te neasemuito, întoarce-te ca o formă palpabilă, nu mai mult, ca o deplină palpitație prelungă, acoperită de plete ca un sânge amestecat cu sângele meu. Doar atât, ca o bătaie de inimă înlăuntrul unei alte bătăi de inimă. Dar cuvintele – unde? Cuvintele nu sosesc. N-au avut spațiu în noaptea aceea îngustă, n-au avut nici măcar puținul aer ce se află între două guri înainte de a se împreuna într-o tăcută garoafă. Dar o aromă ascunsă alunecă, se strecoară, mă mistuie o mireasmă trează pe țărm întunecos. Cineva prin iarbă pune mâna pe un murmur. Din pricină că prin noaptea dragostei trece întotdeauna un râu. Traducere Geo Dumitrescu
|
||||||||
Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность