Nunțile la noi în sat
Sunt la fel ca o îngropăciune
Același e colacul spânzurat
Aceeași smirnă sângeră-n tăciune

Părinți și frați și neamuri în pridvor
Descoperiți lacrimii făclie
Când sare-n țăndări de poartă un ulcior
Și steagul nunții intră-n agonie

Te smulgi din leagănul ce te-a născut
Într-o covată să te frămânți a pâine
În prohodul care-a început
Te-or duce pruncii-n țintirime mâine

Drumul e scurt o palmă de pământ
Crengi nescuturate să rămână
Rodnicia fără de pământ
Ațâță rănile-n cunună

volumul „Imnele iubirii”