Toate murind se clatină spre tine
Lalele veștede frunze crini
Acolo unde-i arderea de sine
Se-ncoronează rozele cu spini

Și nu pleacă fără mângâiere
Până se știu ajunse în potir
Până ce în zorii de-nviere
Nu se prefac miresmele în mir

Vin să dobândească-nfățișare
Cheia paradisului închis
În lacrimile tale de-ndurare
Ele înfloriră cum li s-a promis

volumul „Imnele iubirii”