Câțiva ani am trăit în Itabira.
În principiu m-am născut în Itabira.
Iată de ce sunt trist și orgolios: de fier.
Nouăzeci la sută din fier este în caldarâm.
Optzeci la sută de fier este în suflete.
Precum și alienarea că totul în viață e
porozitate și comunicare.

Pofta de a iubi, care-mi paralizează munca
îmi vine din Itabira, din nopțile ei albe, fără orizont sau femei.
Iar obiceiul de a suferi, care mă distrează nespus,
e tot o dulce moștenire itabirană.
Din Itabira am adus diverse daruri pe care ți le ofer acum:
iată un Sfânt Benedict făcut de bătrânul meșter Alfred Duval;
această piață de fier, ce va deveni oțel brazilian;
iată această piele de tapir, întinsă pe sofaua din salon;
iată orgoliul meu, iată capul meu aplecat….

Am avut aur, am avut vite, am avut proprietăți.
Acum sunt un funcționar public.
Itabira nu mai e decât o fotografie pe perete.
Dar ce mult mă doare!






traducerea Dinu FLÃMÂND.