agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
|
||||||
agonia Лучшие Тексты
■ идут купцы
Romanian Spell-Checker Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-07-10 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Maria Elena Chindea Simt că insulele umblă, pământul se miră că mă simte alt om, atât de deosebit de acela care i-a silit pe oaspeții lui să-l ucidă zi de zi. Țărmurile, care sunt triste că nu călătoresc niciodată și care s-au născut cu spatele la lume ca să n-o vadă și să n-o audă, tolănite de amărăciune, știu că se duc departe, și își dau seama că mă poartă foarte departe fără să-mi știe nici numele, și de câte ori am fost iubit de către aceiași oameni care în aceste ceasuri pustii, vor trebui să-și aducă aminte de mine, să mă ocărască, atunci când vor da de urmele mele în acea insultă spusă aproape fără voie, în acea năzuință niciodată dusă până la capăt, sau în acea ardoare întinsă până la marginea unde numai un singur pas mai mult dă naștere unui abis de sânge. Prieteni, nu simțiți cum umblă insulele? Nu auziți că mă duc foarte departe? Nu vedeți că mă îndrept acum spre acei curenți ce pătrund cu cea mai mare încetineală în nemișcarea mărilor fără valuri și a cerurilor încremenite? Aud plânsul Globului care ar vrea să mă urmeze și se învârtește până rămâne mult mai fix decât la început, atât de umil pe axa lui, încât până și aștrii cei mai puțin răzvrătiți îi întretaie orbita. Nu auziți că- i aud plânsul? Simt că insulele umblă. Traducere Geo Dumitrescu
|
||||||||
Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность