Natura, arta par să se dezbine,
Dar se-ntâlnesc când nici nu-ți dă prin minte.
Pieri și-n mine sila dinainte
Și amândouă mă atrag spre sine.

Căci totu-i să trudești cum se cuvine
Și-abia când ai purtat cu sârg, cu minte,
Vasal al artei, strâmtele-i veșminte,
Natura, slobod iar se-aprinde-n tine.

Așa se iscă forma de genune.
Zadarnic vrea gândirea ne-nfrânată
Desăvârșirea pură să închege.

Acel ce vrea înaltul – să se-adune.
În limite maestrul se arată
Și-ți afli libertatea doar prin lege.



Traducere Maria Banuș