– E-n firea nemților aceasta?
Acest pițigăit, din inima de neamț să vie?
Tămâia care simțurile-nșală e nemțească?
Și această crăcănare-a mâinilor popească?
Această năruire, și sfârșeală, și-amețeală,
Bing-bang-urile-acestea într-o dulce clipoceală?
Aceste fandoseli de maici, ăst Ave-n acioaie,
Extazu-acesta fals, nălțat spre cer ca o văpaie?

– E-n firea nemților aceasta?
Stați încă-n fața porții... Chibzuiți nainte!
Căci ce-auziți e Roma – e credința Romei fără de cuvinte!




Traducere Simion Dănilă