Ți-a fost veșmântul de nuntire doliu,
Și mort ți-e al nuntirii fruct – și-i moartă
Ea, tuturor mândrie și orgoliu,
Cu păr de aur – dulcea ta consoartă!
I-ncredințam a vieții noastre soartă,
Și chiar îl mai visăm pe prințișor
Că a monarhilor coroană poartă...
Ca steaua îndrăgită de păstor
Era – însă s-a stins precum un meteor!



Traducere Aurel Covaci