|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 6210
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-01-19 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Mihaela Tocuț-Addy
Singur cutreieram ca un nor
Ce plutește pribeag peste plai, Când numai ce zării un sobor – Al narciselor galben alai, Pe-al lacului mal, colo-n crâng, Fremătând și dănțuind în vânt. Precum ale Căii Lactee stele Ce-n noapte sclipesc necontenit, Golful întreg păreau că-l străbat ele, Întinzându-se la nesfârșit. Zece mii văzui dintr-o privire, Unduindu-se-n joc cu-nsuflețire. Lacul dănțuia înspumat, dar ele Îl întreceau prin a lor voioșie; Cum să nu uiți de gândurile rele Într-o asemenea tovărășie? Le-am privit îndelung fără a bănui Avuția pe care mi-o vor dărui. Și azi, de stau întins pe canapea, Copleșit de gânduri sau de plictis, Cea mai dulce-i solitudinea Când le văd scânteind iar în vis; Atunci inima mi se-nveselește Și cu narcisele dănțuiește.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность