Străinii soli vedeau cum strâng tezaur
cu el, cu tot ce el făcea;
și, fastu-i provocând, dogatul de-aur
ei îl împrejmuiau cu o rețea

întreagă de iscoade, iar și iar,
fricoși ca brusc puterea, precauți
nutrind-o-n el (cum leii sunt ținuți),
cumva să nu-i doboare. Dar,

cu simțurile-ascunse-n apărare,
el nu vedea nimic și în grandoare
sporea mai mult. Ce signoria-n el

că poate-nvinge, învingea
el însuși. În căruntu-i cap era
înfrânt. Și chipu-i arăta-n ce fel.



Traducere Mihail Nemeș