Visul se întregește din oasele fântânilor
ochii se închid ca evantalii de nori,
vârful degetelor suie o dantelă de zăpadă
atâtea oglinzi despletite în artere,
atâtea surâsuri încremenesc frunzele,
atâția obraji ca semne, pe băncile întâlnirilor