albe tăcerile printre căinți și în grădini lămpile
pun toamna pe fruntea unui sărut,
din larguri clopotele vin ca păsările migratoare
foarte blond cerul e o oarbă își mângâie părul
noaptea e un fruct pentru tipsiile de fluturi
tristețea desface perdele în ecou
din fumul colinelor se întregesc zilele