Maică,-n bezna-ți mă-nveșmântă!
Voi, reci munți albaștri! Blând
Rouă sumbră sângerând;
Cruce către stea se-avântă.

Sparte-s gură și minciună
În chilii reci, purpuriu;
Râs sclipind, joc auriu,
Clopot tras ce-abia mai sună.

Nor de lună! Noaptea pădureții
Fructe-și lasă la pământ
Și se schimbă în mormânt
Spațiul, și-n vis calea vieții.



Traducere Mihail Nemeș