La geam cu flori re-ntoarce auriu și umbră
Clopotnița. În calm e capul mai puțin fierbinte.
Fântâna cade-n neguri de castani, cuminte –
Atunci tu simți: e bine! În tristețea sumbră.

De flori și fructe piața-i goală. Se-mbină
Fast negricios la porți în calmă armonie.
Într-o grădină lină muzică adie,
Unde prietenii se-adună după cină.

Povești cu magi albi sufletul ascultă-n pace.
Rotund vuiește grâu, cosit în după-amiază.
În vechi colibe viața aspră calm visează;
O lampă-n grajd veghează somn de dobitoace.

De aer bete, în curând coboară pleoape.
Și se deschid ușor spre semn străin de aștri.
Endimion din neguri de stejari sihaștri
Apare și se-apleacă peste triste ape.



Traducere Mihail Nemeș