Iz de rezede scurmă-n geam bolnav;
Loc vechi, în negru goi castani trecând.
O rază de-aur prin tavan curând
Pe frați confuz se lasă-n vis, trândav.

În zoaie resturi, uguie suav
Pe brună-alee föhnul; aur, blând,
Își toacă floarea-soarelui, secând.
Străji strigă-n aerul albastru, grav.

Iz de rezede. Vag pereții goi.
În somnu-i greu surorii-i umblă-un vânt
Prin păr, ce-n raza lunii stă răsfrânt.

Subțire umbra-albastră de cotoi
Pe-acoperișu-n sumbre presimțiri,
Feștilă-arzând cu purpurii sclipiri.



Traducere Mihail Nemeș