La noi, pe deal, un bulgăr
Ca pâinea e, ca untu-i.
Iar unde grâu nu crește,
Izvorule, tu undui:

Plugarule cu albă
Cămașă, care ari,
Cosaș ce tai urzica
Arșițelor prea mari;

Sfânt gol și sfarmă-piatră,
Albit de-nalte patimi,
Voinic la șold cu spada,
Poet cu lira-n lacrimi;

De veacuri suni și nimeni
N-a fost din gură-n stare
A-ți smulge limba, nimeni,
Izvorule cel mare;

Tu, Domnule al nostru,
Ce porți pe cap cunună
Străvechiul Soare ziua,
Iar noaptea mândra Lună!