|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 4584
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-12-23 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Maria Elena Chindea Nici coapsa și nici pântecul muierii, cu plod în el, nu-i fură jertfe pline. Flămândă, mânăstirea învierii vrea s-o hrănesc cu măduva din mine. Mi-am rupt din brațe hălci de carne vie să astâmpăr foamea zidurilor crunte. Bătea adânc o inimă-n mistrie și-n orice zid gemeau un piept și-o frunte. Nu cărămizi căram pe aspre schele, ci sângele meu aprig în dogoare. Și pietrele, cu duh de om în ele, plângeau, cântau și înviau spre soare. Și-acum, când în minunea-nsângerată sub tencuială carnea mea tresare, cad scările, rămân în vânt și-n zloată, sus, pe osânda turlelor amare. Bătut, de jos, cu bulgări de argilă, pe creasta jertfei singur în zăpadă, îmi cresc pe umeri ăripi de șindrilă ca să mă ducă, tânăr, la baladă.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность