|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 4368
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-02-02 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Maria Elena Chindea Se mai închide-un prag, o ferăstruie, un vechi portal împrourat de soare, prin care pașii cutezau să zboare, cum flăcările cântecelor suie. O ușă geme, zilnic, sub zăvoare, se stinge, zilnic, altă cărăruie și nici o cheie rea nu mai descuie cămara unde paloșul meu moare. Din ce în ce pornesc tot mai alene, ca să n-ating Bagdadul și nici Lhassa. Din ce în ce tot mai puține mrene de aur strâng în somnul meu cu plasa, și tot mai rar, cu-o lacrimă pe gene, coboară din rădvan Cenușăreasa.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность