|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-03-27 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Maria Elena Chindea în piept gangrenele epocii și tot trecutul nostru pământean, ne-apropiem de zâmbetele rocii, care-au țâșnit din daltă și ciocan, cu pași ușori, să nu jignim această seninătate grea de armonii, cu moartea înviată-n piatră castă și viața împietrită-n simetrii. O, cum am vrea să deșteptăm în linii, cu gesturi moi și mângâieri de lut, tăcerea pietrei, liniștea luminii de dincolo de geamăt și sărut. Și piatra care curge-n coapse line sau marmora făcută moale gest, nepăsătoare pasului ce vine, sus, peste noi, surâd și mai celest. Și mare milă-ncepe să ne-apese de recile, seninele statui, pe buze cu săruturi neculese și-n ochi cu fericire care nu-i.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность