Ce bine-i, suflete, să nu te iei la harță
cu fratele-ți mai vârstnic, trupul tău;
să fii puternic grație forței sale,
să-l simți tulpină,frunză, scoarță,
și ce mai poate fi el, încă:
o rădăcină trainică și-adâncă ,–
să-l simți și să te simți în locul
acestui prea-aproape-al tău.

Dintr-o bucată, sincer, tu, și-n prada
unei beatitudini
fără nor:
aceea de a fi aceste
ramuri – ce-și mai și uită, uneori,
mult prea celestele-atitudini,
pentru a pune viața-n locul
lor.



Traducere Șerban Foarță