Orașul nu mai curge, – ca,-ntr-un clenci,
șiragul zilelor să-l prindă,-ntreg.
Palatelor de sticlă le-nțeleg,
azi, clinchetul – când spânzură din crengi,

cu capu-n jos, ca niște vechi păpuși
de lemn sau cârpă, fructele bolnave.
Ci din afundul cimitir de nave
și sufletul năierilor răpuși

răsare,-n noapte, amiralu-a toate
armadele, cel ce vre și poate
să aibă-o flotă vastă-n plin avânt,

smolindu-i zorii locului natal,
când ar intra cu flamurile-n vânt
și-n tact de vâsle, – mândru și fatal.




Traducere Șerban Foarță